.............................................................

Lasa-ma sa visez !

Lasa-ma sa fiu visul propriului meu vis !

Lasa-ma sa fiu tu !

Lasa-ma sa fiu eu, cel pe care mi-l doresc sa fiu !

EU adica TU…

De ce pasesti mereu in urma mea ?

Pasesti in trecutul meu,  pasesti in viitorul meu…

iar urmele tale se sterg,  dispar chiar inainte sa apara…

Stiu ca nu o sa fiu TU niciodata…

Mai stiu insa ca o sa incerc pana nu o sa mai fiu…

Lasa-ma sa visez !

Atunci voi fi usor ca si un fulg,

Atunci pluti-voi  vesnic in nestire,

Voi fi cand mort, cand viu in nemurire,

Din iad in naltul cerului s-ajung.

Voi sta cu talpile pe munti inalti si goi,

Cu frunte mea cerul sa il despic,

Te rog, o clipa doar din acest vis !

Si-apoi ma voi intoarce intr-al lumii vechi noroi.

Dar tu, care eu tu nu vrei sa fiu,

Nu-mi stai in urma mea , nu-mi stai nainte,

Din ‘naltul cerului mi-arunci cuvinte,

Pe care eu le strang in vechi sicriu…

Daca as mai avea inca o viata,

O clipa nu as sta in nevisare,

Ci as visa doar munti, doar cer, doar mare,

Un nod as face pe-a vietii ata…

Dar astazi nu mai sunt, decat eu, insasi visul,

Strangand adesea multe in vechi cosciugul meu,

Pe Dracul intr-o parte, in alta Dumnezeu…

La stanga am pus Iadul, la dreapta Paradisul.

Caci astfel ne e fiinta, corabie-n deriva,

Un amalgan de vise, un negru nor de fum,

Pasind mereu  ‘nainte, siguri pe-acelasi drum,

Lasand in urma ura si pace deopotriva.

Nu pot vorbe a spune, nici cuvinte a scrie

Despre o alta lume in care n-am mai fost,

Ma consolez cu gandul ca n-are nici un rost…

Dar visul mi-e departe la constelati-o mie…