SOAPTE
De ce ma porti mereu pe-aceleasi drumuri nestiute,
De pamanteni ce astazi sunt pamant,
Ma-nvaluiesti in tainele trecute,
Tu adiere firava de vant ?
Imi soptesti lin si dulce la ureche,
Mi-acoperi ochi-n ceruri de pamant…
M-arunci in temnita padurii cea straveche,
Tu adiere firava de vant…
Ma porti pe albe aripi de pasare maiastra,
Nestiind cine sunt sau de ce sunt,
In zori imi spulberi visul batindu-mi in fereastra,
Tu adiere firava de vant.
Si totusi ce sunt eu sa pot a spune
‘’Ca tot ce simt, tot ce iubesc , ce vad este pamant ?’’
Cand tot ce simt, tot ce iubesc … se duce
Pe-o adiere firava de vant…
De ce ascunzi in tine-atatea taine,
TU OM ducandu-le-n mormant ???
Cand poti lasa cuvinte dulci si-amare
Pe-o adiere firava de vant….
20.11.2010 si nu numai...
ba mistooo ma poietuleee
RăspundețiȘtergere" cand tot ce simt , tot ce iubesc ... se duce " ... cat adevar !!! frumoase cuvinte , patrunzatoare chiar ! cand poti vedea mai presus de semnificatia lor , cand te contopesti cu o " alta lume " ... se spune ca poti simti si vedea ceea ce putini reusesc s-o faca ,si aici ma refer la toate limitele extreme ... Frumos scris , felicitari !!
RăspundețiȘtergereasa e, insa sant multi ce ar putea vedea multe si nu o fac...
RăspundețiȘtergerems :)