.............................................................
Lasa-ma sa visez !
Lasa-ma sa fiu visul propriului meu vis !
Lasa-ma sa fiu tu !
Lasa-ma sa fiu eu, cel pe care mi-l doresc sa fiu !
EU adica TU…
De ce pasesti mereu in urma mea ?
Pasesti in trecutul meu, pasesti in viitorul meu…
iar urmele tale se sterg, dispar chiar inainte sa apara…
Stiu ca nu o sa fiu TU niciodata…
Mai stiu insa ca o sa incerc pana nu o sa mai fiu…
Lasa-ma sa visez !
Atunci voi fi usor ca si un fulg,
Atunci pluti-voi vesnic in nestire,
Voi fi cand mort, cand viu in nemurire,
Din iad in naltul cerului s-ajung.
Voi sta cu talpile pe munti inalti si goi,
Cu frunte mea cerul sa il despic,
Te rog, o clipa doar din acest vis !
Si-apoi ma voi intoarce intr-al lumii vechi noroi.
Dar tu, care eu tu nu vrei sa fiu,
Nu-mi stai in urma mea , nu-mi stai nainte,
Din ‘naltul cerului mi-arunci cuvinte,
Pe care eu le strang in vechi sicriu…
Daca as mai avea inca o viata,
O clipa nu as sta in nevisare,
Ci as visa doar munti, doar cer, doar mare,
Un nod as face pe-a vietii ata…
Dar astazi nu mai sunt, decat eu, insasi visul,
Strangand adesea multe in vechi cosciugul meu,
Pe Dracul intr-o parte, in alta Dumnezeu…
La stanga am pus Iadul, la dreapta Paradisul.
Caci astfel ne e fiinta, corabie-n deriva,
Un amalgan de vise, un negru nor de fum,
Pasind mereu ‘nainte, siguri pe-acelasi drum,
Lasand in urma ura si pace deopotriva.
Nu pot vorbe a spune, nici cuvinte a scrie
Despre o alta lume in care n-am mai fost,
Ma consolez cu gandul ca n-are nici un rost…
Dar visul mi-e departe la constelati-o mie…
